Blog Realitatea FM

Unde vor merge voturile liberalilor?

În esenţă, aceasta ar fi întrebarea următoarelor două săptamîni.

Matematic, ca să folosim o expresie mai întîlnită în fotbal decît în alte domenii, voturile antibăsescu sînt mai numeroase decît cele pro.

Mircea Geoană a avut un discurs abil, mulţumindu-le aseară atît alegătorilor săi, cît şi celor care l-au ales pe “Crin” (aşa s-a exprimat), Vadim, Becali, Hunor etc. Deci, deloc suprinzător, doreşte voturile lor.

Dacă alegătorii care au pus ştampila pe Becali, probabil, nu vor avea nici o problemă să îi urmeze îndemnul de a vota pentru cel care s-a calificat în finală cu “tiranul” (indiferent de numele său - putea să fie şi Vadim ori Hunor, nu ar fi contat), pentru alegătorii lui Crin nu e la fel de simplu.

Oamenii care sînt structural de dreapta, mici afacerişti, oameni din structurile corporatiste internaţionale, tineri intelectuali, studenţi, în fine…cei pe care candidatul liberal îi felicita în discursul său pentru mobilizare , ei bine… tocmai aceştia vor avea o mare problemă.

Cum să îl disociezi pe finalistul Geoană de cei care s-au grăbit să apară în spatele său? Cum să îl separi pe diplomatul care face faţă cu un nod în gît discuţiilor din piaţă - de Ion Iliescu, Marian Vanghelie, făcuţi parcă să comunice direct cu omul simplu, de Adrian Năstase, care speră din nou într-un viitor roz, după prezentul atît de cenuşiu?

Şi să nu uităm. Traian Băsescu e în continuare preşedintele jucător. Un guvern PDL-PNL ar mai fi o oferta de refuzat în actualele condiţii?

Posted in Uncategorized | No Comments »

BNR nu e Johnny Smith dar…

Motto: “BNR eliberează până la 1,5 mld. EUR din RMO-uri cu care băncile vor împrumuta, probabil, statul” (presa din 17.11.09)

“Domnule secretar de stat, domnule vicepreşedinte, rachetele zboară! Aleluia!”. Replica aparţine personajului Greg Stillson, preşedintele nebun jucat de Martin Sheen în Dead zone, un film din anii ‘80 realizat de D. Cronenberg după o carte de Stephen King. În filmul lui Cronenberg, Johnny Smith, un profesor clarvăzător, anticipează apocalipsa nucleară declanşată de Stillson şi îşi dă viaţa pentru a corecta cursul istoriei şi a salva omenirea. Cu siguranţă, BNR-ul nu e Johnny Smith dar politicienii românii se apropie periculos de mult de profilul lui Greg Stillson. Iar profilul Stillson include dorinţa perversă, vecină cu nebunia, de a obţine puterea indiferent de costuri şi dispreţul absolut pentru orice nu are legătură cu exerciţiul puterii plus beneficiile implicite. (more…)

Posted in Uncategorized | No Comments »

“Am fost un prost”

Recunosc aici şi acum că eu jurnalistul ………. nu m-am ridicat la nivelul aşteptărilor, ascultând superficial discursul Preşedintelui Traian Băsescu din data de 15 septembrie. Aşa ar trebui să sune autocritica, nu numai a mea ci a întregii bresle. Fiecare poate completa punctele de mai sus. (şi-mi cer scuze dacă e vreunul care a făcut altfel).

Traian Băsescu ne-a spus foarte clar că are de gând să întreprindă ceva în ideea unui parlament unicameral. Iată şi fragmentul de discurs: (more…)

Posted in Uncategorized | 5 Comments »

Evolutia=involutie?

Cand tatal sau, Tase,  i-a lasat cu limba de moarte averea familiei, Gigi Becali a promis sa o inmulteasca. Vroia sa faca din clanul Becali unul din cele mai mari, mai avute si mai temute din aceasta tara. Si a reusit. Dar a reusit calcand in picioare valori si speculand sentimentele poporului proaspat iesit de sub jugul comunist. Romanilor le place fotbalul, iar Gigi Becali si-a cumparat cel mai mare si mai iubit club din tara asta. Romanilor le place sa creada ca sunt credinciosi, iar Gigi Becali a devenit credinciosul numarul unu al tarii. In fine, romanii nu sunt feriti de urgiile sortii, iar Gigi Becali a stiut sa traga avantajele de aici.

Cand Gigi Becali a cumparat Steaua in urma cu 6 ani si jumatate, eram inca un pusti naiv care credea ca faima de odinioara a clubului va reveni o data cu banii lui Becali. Nu ma intrebam atunci de unde avea el bani. De ce armata a acceptat sa dea un teren in jurul Bucurestiului pentru unul la Cucuietii din Deal. Ma gandeam doar ca Steaua a scapat de capusa numita Viorel Paunescu (care acum e presedinte la natatie si se uita cum se scufunda de tot acest sport) si ca zilele glorioase vor reveni in Ghencea. L-am vazut pe Hagi la televizor cum incerca sa ne demonstreze ca ce s-a intamplat la Steaua e un jaf pe fata si am tacut. La varsta aceea nici nu puteam sa fac altceva. Mai grav e ca au tacut si altii.  Anii au trecut si in afara unei semifinale de Cupa UEFA am asistat la ceea ce a inceput sa se transforme in circul din Ghencea. Jucatori prigoniti, antrenori umiliti, suporteri batuti si jurnalisti pusi cu botul pe labe, daca nu care cumva aserviti. Banii l-au facut pe Gigi Becali sa-si piarda mintile. A intrat timid in casele noastre, ca un tolerat, un tip bun sa te mai faca sa zambesti dupa o lunga zi la serviciu, si nu a mai plecat. Imaginea pe care si-a construit-o cu ajutorul Stelei i-a facut pe multi romani sa-l aprecieze, daca nu chiar sa-l venereze. Si s-a transformat din tipul mustacios care se bucura ca face o poza cu Hagi in calaul acestuia. Banii i-au permis sa se viseze antrenor, sa se creada regele ierbii, nu al pajistilor. Din loja stadionului, de unde a sfidat multimile cu mainile in sold, a transmis indicatiile “pretioase” menite sa subjuge definitiv orgoliile antrenorilor. Unii nu au acceptat si au plecat imediat, altii au facut compromisuri peste compromisuri pana cand povara a devenit prea mare si au cedat. Oameni care au adus glorie fotbalului romanesc au fost nimiciti pe altarul lui Becali. Hagi, Lacatus, Dorinel Munteanu. Cand un italian cu principii a incercat sa impuna propriile reguli a fost dat si el afara. “E tra-la-la” a spus zbirul despre Bergodi. “E tra-la-la” ar putea spune multi despre Becali.

Sistemul comunist a incercat sa le ia tot oamenilor. Inclusiv credinta. Se ajunsese la un punct in care nu mai aveai voie sa te inchini, iar in carti Dumnezeu se scria cu d mic. Oamenii nu si-au abandonat insa credinta. Continuau sa creada, chiar daca se temeau sa nu fie vazuti si cand isi faceau cruce cu limba in cerul gurii. Intre timp Mos Gerila s-a transformat in Mos Craciun, iar de la Tineretului pana la Universitate te poti inchina de cate ori ai chef. Cine a profitat de acest lucru? Mda… Gigi. Si-a tapetat peretii cu icoane si a ridicat biserici mai ceva ca Stefan cel Mare. I-a facut pe multi sa creada ca e un bun crestin… Unul insa care nu stie sa intoarca si obrazul celalalt… Oare Biblia te invata sa injuri? Nu cumva mandria e un pacat capital? Si astfel am putut vedea cum Gigi credinciosul se transforma in Gigi vanitosul. Cand ai bani nu mai astepti binecuvantarea divina. O cumperi! Pe plaiurile mioritice sau pe crestele lui Athos, Benjamin Franklin e la fel de cunoscut. Si cand ramai fara bani, nicio problema… ii ceri inapoi. Asa cum s-a intamplat cu cele doua milioane de dolari donate Patriarhiei, dar care din cauza crizei au fost cerute inapoi. Fariseul e fariseu pana la capat.

In fine, Gigi Becali a stiut sa exploateze durerea oamenilor. A dat bani pentru oamenii afectati de inundatii, le-a platit lumina celor din Zabrauti si a mai facut alte cateva fapte demne de toata lauda. Si atunci de ce se numeste exploatare? Ii spune asa pentru ca a facut toate aceste lucruri cu televiziunile langa el. Una era daca ar fi construit case si ar fi stiut doar el in sinea lui de fapta sa buna si alta e sa ajuti pe cineva ca sa-ti faci imagine si implicit sa castigi voturile oamenilor.

Acum 20 de ani niste oameni mureau pentru ca generatiile viitoare sa aiba o soarta mai buna decat a lor. Astazi il avem pe Gigi Becali. Poate ca a venit vremea sa luam atitudine. Poate ca tinerii in loc sa paraseasca tara scarbiti de sistem, ar trebui sa se uneasca si sa dea la o parte nonvalorile care ne conduc astazi. Poate ca a venit momentul sa abandonam indiferenta si sa le dam de inteles ciocoilor de astazi ca imbecilitatea nu mai poate fi tolerata.

Posted in Uncategorized | 6 Comments »

Europarlamentare 2009 - situaţie de evitare

Cu o singură excepţie***, nu mă interesează rezultatele obţinute de partide la alegerile europarlamentare. Lipsa de interes vine din faptul că, ele, rezultatele, erau previzibile. Cu mult mai interesante mi s-au părut procentajul participării la vot şi consideraţiile pe marginea sa. Faţă de scrutinul din 2007, prezenţa a scăzut cu aproximativ 2 %  la nivel naţional şi s-a prăbuşit cu 5% la nivelul Capitalei. Pentru toate acestea se pot găsi explicaţii pertinente. De fapt, nu trebuie căutat prea mult, psihologia a identificat de multă vreme mecanismele ce duc la aşa-numitul comportament de evitare. Comportamentul de evitare survine atunci când individul este confruntat cu unul sau mai multi stimuli negativi de intensitate aproximativ egală. Dramatizând puţin, este situaţia în care un cetăţean, aflat la mijlocul unui tunel, vede cum de la unul dintre capete se apropie un tigru flămând iar de la celălalt, un urs furios. (more…)

Posted in Uncategorized | 2 Comments »

Visul interzis

Era considerat cel mai viclean dintre conationalii sai. Insela si omora fara remuscari. Avea chiar obraznicia de a se masura cu zeii. Dar zeii l-au pedepsit. L-au condamnat sa urce un deal impingand mereu o stanca uriasa. Iar cand ajungea in varf, stanca se rostogolea la vale si munca reincepea. Cu siguranta ca l-ati recunoscut pe miticul Sisif.

“Lasati-ne sa ne pregatim de Liga Campionilor! , Am putea cumpara trei echipe ca cea a Urziceniului , Urziceanca e o echipa muncitoreasca care ar trebui sarbatorita de 1 Mai , Unirea practica un fotbal de liga a doua”. Si lista ar putea continua. Cred ca nici acum nu ati avut probleme in a recunoaste declaratiile arogante ale sefilor dinamovisti. De ani de zile viseaza si ei sa auda imnul Champions League si nu doar la TV sau la telefoanele mobile. Dar de fiecare data, precum stanca lui Sisif, totul se naruie.  De ce?

Pentru ca fotbalul nu se lasa pacalit. Pentru ca ajutorul arbitrilor nu poate veni mereu. Pentru ca in clasament conteaza punctele de pe teren si nu cat “marchezi” in cluburile de noapte. Pentru ca Jack Daniel nu e jucator, desi merge saptamanal in cantonament. “Nu regret nimic” spunea Tamas dupa ce a fost prins cu bunul lui prieten american in valiza. Si atunci de ce fotbalul ar regreta ca Dinamo a mai ratat o data Liga Campionilor?

Fotbalul aprecieaza profesionalismul, talentul, daruirea, munca intensa, pasiunea, cinstea… Iar aceste calitati au aparut in acest sezon intr-un mic orasel de provincie, cu 17 mii de locuitori, si, foarte important, cu putine discoteci. Ialomitenii au tacut si au facut. Meritul cel mai mare apartine lui Dan Petrescu, dar sa nu-l uitam nici pe presedintele Mihai Stoica sau pe patronul Dumitru Bucsaru. MM poate fi antipatic uneori, dar sub managementul sau s-au obtinut performante extraordinare, inclusiv o semifinala de Cupa UEFA cu Steaua. Iar seful Bucsaru si-a indeplinit misiunea perfect - a dat banul si nu a intervenit peste deciziile luate de subalternii sai.

In final as vrea sa subliniez si rolul mic, dar important, pe care l-a avut antrenorul de numele caruia se leaga acum sperantele romanilor. Razvan Lucescu nu a acceptat ideea de blat. Nu a contat ca Brasovul are sanse infime de a mai prinde cupele europene. Au primat corectitudinea si dragostea fata de fotbal, iar victoria cu Dinamo a venit normal. Cu asa mentalitate poate ca vom avea ocazia sa vedem Varsovia si Kievul si chiar sa dansam samba pe Copacabana. Traseul incepe sambata la Marjampole.

Posted in Uncategorized | No Comments »

Ieri, azi, maine… totul e la fel

Ieri am asistat la fuziunea mediatica a Stelei cu Unirea Urziceni. Astazi am aflat ca Ionut Lupescu a fost chemat sa dea cu subsemnatul la DNA in calitate de reclamat. Maine vom sti daca Universitatea Craiova ramane in Liga Intai, iar poimaine se da verdictul in cazul punctelor pierdute de Timisoara la “masa verde”. Totul se petrece sub atenta supraveghere a “mitei pentru arbitri”.

Fotbalul romanesc nu se mai joaca de mult pe teren. Ierarhiile se stabilesc pe holurile tribunalelor sau la un sprit cu “amicii” din comisii. Driblingurile se fac acum in culise. “Cum sa-i fac sa-i fentez pe hahalerele astea de la UEFA si sa joc in Champions League” se gandeste cel mai probabil Gigi Becali. Ce daca echipa a terminat mai jos de locul 4? Atat timp cat traiesti in Romania se poate orice. Mai ales daca ai si niste conducatori la Liga care sa incurajeze tertipurile josnice. Noroc ca pe la Urziceni bunul simt pare sa nu fi parasit orasul.

Si ca tot veni vorba de josnicie… “Daca nu ne luam punctele inapoi, Urziceniul va iesi campioana”. Recunoasteti decalaratia? Da, e a lui Marian Iancu. FC Timisoara a jucat atat de penibil in cele doua intalniri de campionat cu Dinamo, incat suporterii nu s-au ferit sa-si acuze echipa de blat. Iar acum patronul ameninta cu non-combatul. Degeaba incearca sa ne convinga ca aceasta declaratie este una inofensiva si ca a fost facuta dupa o analiza temeinica a jocului ialomitean, considerat superior. Adicatelea daca Timisoara primeste punctele inapoi, Unirea e de batut, daca nu, nu. Iata un bun motiv pentru sefii federatiei sa declare pe cineva persona non-grata. Pacalirea fotbalului ar trebui sanctionata mai dur decat criticile aduse stapanirii.

Iar Steaua e in aceeasi oala. Numai ca in Ghencea se pare ca ura le-a intunecat mintile tuturor. Sa ai sansa de a juca la anul in cupele europene si sa-i dai cu piciorul doar ca sa nu castige Dinamo campionatul se numeste amatorism. Ca razbunarea e arma prostului invatam inca de mici, insa cartea cu proverbe nu se regaseste pe rafturile ros-albastre. Imi aduc aminte ca dupa meciul Stelei de la Middlesbrough din 2006, jucatorii rapidisti cantau de mama focului prin vestiare “I love you, Boro!” Pasamite murise si capra vecinului. Erau atat de incantati de parca ei ar fi castigat Cupa UEFA. Iar fotbalul le-a dat o palma si pentru ca nu si-au vazut de treaba lor nu au mai pupat “primavara europeana”. De fapt nu prea mai pupa multe meciuri prin Europa.

Asa si cu Steaua. Un an in afara Europei i-ar putea scadea drastic coeficientul si din cap de serie s-ar trezi la mila bilutelor din urna. Dar ce mai conteaza atat timp cat lu’ Borcea nu o sa-i cante melodia?

Posted in Uncategorized | No Comments »

Deputat sau prezentator?

Ca in fiecare an ma bucur , atit cit timpul imi permite, de transmisiunile Eurosport de la Roland Garros.
Nici 2009 nu face exceptie, mai ales ca postul cu pricina implineste doua decenii de existenta. Recunosc, cu riscul de a fi categorisit drept snob sau mai “rau” lipsit de patriotism, ca ma calca pe nervi comentariul “asa -zisilor” specialisti romani.

Sunt desiguri si exceptii, vezi Silviu Zancu sau Sorin Popescu, dar in rest … jale multa si “molfaituri” la microfon.
Ma rog, varianta in limba engleza cu fosti mari tenismani la microfonul Eurosport e disponibila doar pe satelit. Nu e cazul sa facem nazuri, nu e bine sa uitam de unde venim si unde am ajuns.Este insa ceva care ma deranjeaza la culme.
Alta data, stimabilul comentator Cristian Topescu , azi parlamentar cu initiative de cros si maraton, isi imparte timpul intre chinul Domniei sale in Parlament si chinul nostru cu el pe post de comentator.
Daca unii ar putea caracteriza drept impertinenta critica adusa unei “legende” a presei sportive din Romania, cind vine vorba de salariul de deputat sau senator, platit din banii nostri , atunci chiar ca trebuie sa faci mai mult decit sa dai din cap a nemultumire.

Dupa modelul Topescu sala de sedinte a Parlamentului ar fi si mai goala, sic!, decit e in prezent. Chiar si cariera de comentator TV poate avea un final : game , set si meci. Asta ca sa nu fim de-a dreptul nesimtiti si sa-i spunem pensionare.

Vamos, Rafa!

PS  Nadal joaca in roz si galben. Nu e pe gustul meu , dar tot sper sa-i scoata tenisul din cap  lui Roger ( att…cu pronuntie made in England!)

Posted in Uncategorized | No Comments »

Allez, Roger! Vay, Rafa!

Anul trecut inainte de Wimbledon,  Bjorn Borg spunea in stanga si in dreapta ca Federer nu mai are cum sa castige turneul. Ar fi fost al cincilea consecutiv al elvetianului, ceea ce ar fi insemnat ca recordul “marelui blond” ar fi fost egalat. Asa ca Bjorg spera ca poate Nadal, sau chiar Djokovici sa-l pastreze pe tronul gazonului londonez. Asa si s-a intamplat. A castigat Rafa, spaniolul care cu cateva saptamani inainte il egalase pe Borg la numarul de turnee consecutive castigate la Roland Garros. Anul acesta Nadal are ocazia sa stabileasca propriul record, iar suedezul probabil a trecut in tabara lui Federer.

Specialistii nu numai ca-l vad deja pe spaniol cu trofeul in brate, dar se intreaba daca nu cumva Nadal va repeta performanta din sezonul trecut cand a castigat turneul fara sa piarda vreun set. Devenea atunci al cincilea jucator din era open care castiga in acest mod un turneu de mare slem.

Intrebarea e… se poate pune cineva in calea lui Nadal? Verdasco, Tsonga, del Potro, Gonzales sau Davydenko ar putea fi pe lista insa la alte turnee, nu in cel de la Paris.

Asa ca mai raman trei nume. Primul - Andy Murray. Scotianul are avantajul moral al victoriei de la US Open de anul trecut si, chiar daca a pierdut cu 6-2, 7-6 in semifinale la Monte Carlo, a parut sa aiba forta de a realiza mai mult. Problema lui Murray va fi sa ajunga la Nadal. O intalnire cu spaniolul ar putea avea loc in semifinale, ceea ce inseamna mult de tras pentru scotianul inca nefamiliarizat total cu zgura.

Al doilea nume - Novak Djokovici. As putea spune ca sarbul are cele mai mari sanse de a-l invinge pe Nadal. In finala de la Monte Carlo i-a luat un set, la fel si in semifinala de la Madrid, unde a avut chiar trei mingi de meci. Daca totul va decurge normal, Djokovici nu va avea probleme sa ajunga in semifinale, unde cel mai probabil va da piept cu al treilea nume - Roger Federer.

Aceasta semifinala cu siguranta va fi in avantajul lui Nadal. Asa cum elvetianul a profitat de oboseala spaniolului la Madrid cand l-a invins in finala, asa si Rafa ar putea beneficia de pe urma unui posibil meci maraton intre Federer si Djokovici. Cu siguranta ca Roger si-ar dori sa inchida cercul turneelor de mare slem si sa devina al saselea jucator din istorie care le castiga pe toate. Depinde insa cat de mult e dispus la efort. Din declaratiile lui, Wimbledonul pare a fi principalul obiectiv al sezonului. Ar putea fi motivat de faptul ca in urma cu 10 ani, Andre Agassi izbavea la Paris exact la a 11-a incercare, adica la cea la care se afla el acum. Iar statistica e oarecum similara. 31 de victorii si 10 infrangeri pentru Agassi, o victorie mai mult pentru Federer.

Bineinteles, toate aceste calcule pot fi date oricand peste cap. Nadal, ca a fost sau nu pe la doctorul Fuentes, e tot om si ca toti oamenii poate avea o zi proasta si poate pierde in fata oricui. Inclusiv in fata brazilianului Daniel Marcos, adeversarul din primul tur. Eu sper insa la o finala de gala si ma pregatesc deja suflesteste pentru spectacolul de peste doua duminici.

Posted in Uncategorized | No Comments »

“Dulaul” in actiune - partea a 5-a

A revenit Hizo pe banca Rapidului. Satul de statutul de somer, sibianul se face ca a uitat bobarnacele primite in trecut de la George Copos si si-a luat in serios rolul de salvator al giulestenilor. Primul pas a fost facut… o victorie lejera obtinuta in fata Otopeniului, o echipa care s-a impacat deja cu gandul retrogradarii.

Ce m-a surprins legat de Hizo a fost un articol aparut astazi intr-un ziar de sport… Sub titlul - “Cu mine nu-i de glumit” - autorul expune patru principii care ar apartine sibianului.

1. “Eu nu sunt prietenul vostru” le-ar fi spus “Dulaul” jucatorilor. 2. “La antrenamente nu se rade, nu se glumeste, la mese sunt interzise discutiile. 3. ”interviurile se dau doar in cadru oficial” 4. “Adio concedii de paternitate si alte compromisuri”

Dupa ce am citit aceste principii, m-am uitat in calendar. NU m-am inselat. Era anul 2009. Cu exceptia punctului 3 care se practica la toate cluburile ce se respecta, restul par decupate din regulamentul unui lagar de concentrare. E adevarat ca jucatorii din campionatul intern nu cunosc prea bine termenul de “profesionist” dar nici educatia cu biciul nu prea da rezultate. Ca sa nu mai spunem ca din ce in ce mai multi oameni se intreaba unde a disparut bucuria jocului.

Daca domnul Hizo s-ar fi uitat la stirile sportive internationale ar fi putut vedea cateva cadre de la antrenamentul Barcelonei de la Londra. Messi si compania se pregateau cu zambetul pe buze, iar Guardiola, desi ingandurat, avea mai degraba aerul unui prieten, nicidecum al unui zbir. Iar miza e finala Ligii Campionilor, nu un obscur loc sase din campionatul intern.

La Rapid, dupa ce si-au pierdut dreptul de a primi salarii si sunt evacuati din case, jucatorii sunt pe cale sa piarda si dreptul de a articula cuvinte, de a zambi sau a petrece cateva ore alaturi de copilul nou nascut. Domnul Hizo cred ca e un antrenor foarte iubit, mai ales ca si rezultatele il recomanda.

Posted in Uncategorized | 1 Comment »