Blog Realitatea FM

Evolutia=involutie?

Cand tatal sau, Tase,  i-a lasat cu limba de moarte averea familiei, Gigi Becali a promis sa o inmulteasca. Vroia sa faca din clanul Becali unul din cele mai mari, mai avute si mai temute din aceasta tara. Si a reusit. Dar a reusit calcand in picioare valori si speculand sentimentele poporului proaspat iesit de sub jugul comunist. Romanilor le place fotbalul, iar Gigi Becali si-a cumparat cel mai mare si mai iubit club din tara asta. Romanilor le place sa creada ca sunt credinciosi, iar Gigi Becali a devenit credinciosul numarul unu al tarii. In fine, romanii nu sunt feriti de urgiile sortii, iar Gigi Becali a stiut sa traga avantajele de aici.

Cand Gigi Becali a cumparat Steaua in urma cu 6 ani si jumatate, eram inca un pusti naiv care credea ca faima de odinioara a clubului va reveni o data cu banii lui Becali. Nu ma intrebam atunci de unde avea el bani. De ce armata a acceptat sa dea un teren in jurul Bucurestiului pentru unul la Cucuietii din Deal. Ma gandeam doar ca Steaua a scapat de capusa numita Viorel Paunescu (care acum e presedinte la natatie si se uita cum se scufunda de tot acest sport) si ca zilele glorioase vor reveni in Ghencea. L-am vazut pe Hagi la televizor cum incerca sa ne demonstreze ca ce s-a intamplat la Steaua e un jaf pe fata si am tacut. La varsta aceea nici nu puteam sa fac altceva. Mai grav e ca au tacut si altii.  Anii au trecut si in afara unei semifinale de Cupa UEFA am asistat la ceea ce a inceput sa se transforme in circul din Ghencea. Jucatori prigoniti, antrenori umiliti, suporteri batuti si jurnalisti pusi cu botul pe labe, daca nu care cumva aserviti. Banii l-au facut pe Gigi Becali sa-si piarda mintile. A intrat timid in casele noastre, ca un tolerat, un tip bun sa te mai faca sa zambesti dupa o lunga zi la serviciu, si nu a mai plecat. Imaginea pe care si-a construit-o cu ajutorul Stelei i-a facut pe multi romani sa-l aprecieze, daca nu chiar sa-l venereze. Si s-a transformat din tipul mustacios care se bucura ca face o poza cu Hagi in calaul acestuia. Banii i-au permis sa se viseze antrenor, sa se creada regele ierbii, nu al pajistilor. Din loja stadionului, de unde a sfidat multimile cu mainile in sold, a transmis indicatiile “pretioase” menite sa subjuge definitiv orgoliile antrenorilor. Unii nu au acceptat si au plecat imediat, altii au facut compromisuri peste compromisuri pana cand povara a devenit prea mare si au cedat. Oameni care au adus glorie fotbalului romanesc au fost nimiciti pe altarul lui Becali. Hagi, Lacatus, Dorinel Munteanu. Cand un italian cu principii a incercat sa impuna propriile reguli a fost dat si el afara. “E tra-la-la” a spus zbirul despre Bergodi. “E tra-la-la” ar putea spune multi despre Becali.

Sistemul comunist a incercat sa le ia tot oamenilor. Inclusiv credinta. Se ajunsese la un punct in care nu mai aveai voie sa te inchini, iar in carti Dumnezeu se scria cu d mic. Oamenii nu si-au abandonat insa credinta. Continuau sa creada, chiar daca se temeau sa nu fie vazuti si cand isi faceau cruce cu limba in cerul gurii. Intre timp Mos Gerila s-a transformat in Mos Craciun, iar de la Tineretului pana la Universitate te poti inchina de cate ori ai chef. Cine a profitat de acest lucru? Mda… Gigi. Si-a tapetat peretii cu icoane si a ridicat biserici mai ceva ca Stefan cel Mare. I-a facut pe multi sa creada ca e un bun crestin… Unul insa care nu stie sa intoarca si obrazul celalalt… Oare Biblia te invata sa injuri? Nu cumva mandria e un pacat capital? Si astfel am putut vedea cum Gigi credinciosul se transforma in Gigi vanitosul. Cand ai bani nu mai astepti binecuvantarea divina. O cumperi! Pe plaiurile mioritice sau pe crestele lui Athos, Benjamin Franklin e la fel de cunoscut. Si cand ramai fara bani, nicio problema… ii ceri inapoi. Asa cum s-a intamplat cu cele doua milioane de dolari donate Patriarhiei, dar care din cauza crizei au fost cerute inapoi. Fariseul e fariseu pana la capat.

In fine, Gigi Becali a stiut sa exploateze durerea oamenilor. A dat bani pentru oamenii afectati de inundatii, le-a platit lumina celor din Zabrauti si a mai facut alte cateva fapte demne de toata lauda. Si atunci de ce se numeste exploatare? Ii spune asa pentru ca a facut toate aceste lucruri cu televiziunile langa el. Una era daca ar fi construit case si ar fi stiut doar el in sinea lui de fapta sa buna si alta e sa ajuti pe cineva ca sa-ti faci imagine si implicit sa castigi voturile oamenilor.

Acum 20 de ani niste oameni mureau pentru ca generatiile viitoare sa aiba o soarta mai buna decat a lor. Astazi il avem pe Gigi Becali. Poate ca a venit vremea sa luam atitudine. Poate ca tinerii in loc sa paraseasca tara scarbiti de sistem, ar trebui sa se uneasca si sa dea la o parte nonvalorile care ne conduc astazi. Poate ca a venit momentul sa abandonam indiferenta si sa le dam de inteles ciocoilor de astazi ca imbecilitatea nu mai poate fi tolerata.

Posted in Uncategorized | 6 Comments »

Visul interzis

Era considerat cel mai viclean dintre conationalii sai. Insela si omora fara remuscari. Avea chiar obraznicia de a se masura cu zeii. Dar zeii l-au pedepsit. L-au condamnat sa urce un deal impingand mereu o stanca uriasa. Iar cand ajungea in varf, stanca se rostogolea la vale si munca reincepea. Cu siguranta ca l-ati recunoscut pe miticul Sisif.

“Lasati-ne sa ne pregatim de Liga Campionilor! , Am putea cumpara trei echipe ca cea a Urziceniului , Urziceanca e o echipa muncitoreasca care ar trebui sarbatorita de 1 Mai , Unirea practica un fotbal de liga a doua”. Si lista ar putea continua. Cred ca nici acum nu ati avut probleme in a recunoaste declaratiile arogante ale sefilor dinamovisti. De ani de zile viseaza si ei sa auda imnul Champions League si nu doar la TV sau la telefoanele mobile. Dar de fiecare data, precum stanca lui Sisif, totul se naruie.  De ce?

Pentru ca fotbalul nu se lasa pacalit. Pentru ca ajutorul arbitrilor nu poate veni mereu. Pentru ca in clasament conteaza punctele de pe teren si nu cat “marchezi” in cluburile de noapte. Pentru ca Jack Daniel nu e jucator, desi merge saptamanal in cantonament. “Nu regret nimic” spunea Tamas dupa ce a fost prins cu bunul lui prieten american in valiza. Si atunci de ce fotbalul ar regreta ca Dinamo a mai ratat o data Liga Campionilor?

Fotbalul aprecieaza profesionalismul, talentul, daruirea, munca intensa, pasiunea, cinstea… Iar aceste calitati au aparut in acest sezon intr-un mic orasel de provincie, cu 17 mii de locuitori, si, foarte important, cu putine discoteci. Ialomitenii au tacut si au facut. Meritul cel mai mare apartine lui Dan Petrescu, dar sa nu-l uitam nici pe presedintele Mihai Stoica sau pe patronul Dumitru Bucsaru. MM poate fi antipatic uneori, dar sub managementul sau s-au obtinut performante extraordinare, inclusiv o semifinala de Cupa UEFA cu Steaua. Iar seful Bucsaru si-a indeplinit misiunea perfect - a dat banul si nu a intervenit peste deciziile luate de subalternii sai.

In final as vrea sa subliniez si rolul mic, dar important, pe care l-a avut antrenorul de numele caruia se leaga acum sperantele romanilor. Razvan Lucescu nu a acceptat ideea de blat. Nu a contat ca Brasovul are sanse infime de a mai prinde cupele europene. Au primat corectitudinea si dragostea fata de fotbal, iar victoria cu Dinamo a venit normal. Cu asa mentalitate poate ca vom avea ocazia sa vedem Varsovia si Kievul si chiar sa dansam samba pe Copacabana. Traseul incepe sambata la Marjampole.

Posted in Uncategorized | No Comments »

Ieri, azi, maine… totul e la fel

Ieri am asistat la fuziunea mediatica a Stelei cu Unirea Urziceni. Astazi am aflat ca Ionut Lupescu a fost chemat sa dea cu subsemnatul la DNA in calitate de reclamat. Maine vom sti daca Universitatea Craiova ramane in Liga Intai, iar poimaine se da verdictul in cazul punctelor pierdute de Timisoara la “masa verde”. Totul se petrece sub atenta supraveghere a “mitei pentru arbitri”.

Fotbalul romanesc nu se mai joaca de mult pe teren. Ierarhiile se stabilesc pe holurile tribunalelor sau la un sprit cu “amicii” din comisii. Driblingurile se fac acum in culise. “Cum sa-i fac sa-i fentez pe hahalerele astea de la UEFA si sa joc in Champions League” se gandeste cel mai probabil Gigi Becali. Ce daca echipa a terminat mai jos de locul 4? Atat timp cat traiesti in Romania se poate orice. Mai ales daca ai si niste conducatori la Liga care sa incurajeze tertipurile josnice. Noroc ca pe la Urziceni bunul simt pare sa nu fi parasit orasul.

Si ca tot veni vorba de josnicie… “Daca nu ne luam punctele inapoi, Urziceniul va iesi campioana”. Recunoasteti decalaratia? Da, e a lui Marian Iancu. FC Timisoara a jucat atat de penibil in cele doua intalniri de campionat cu Dinamo, incat suporterii nu s-au ferit sa-si acuze echipa de blat. Iar acum patronul ameninta cu non-combatul. Degeaba incearca sa ne convinga ca aceasta declaratie este una inofensiva si ca a fost facuta dupa o analiza temeinica a jocului ialomitean, considerat superior. Adicatelea daca Timisoara primeste punctele inapoi, Unirea e de batut, daca nu, nu. Iata un bun motiv pentru sefii federatiei sa declare pe cineva persona non-grata. Pacalirea fotbalului ar trebui sanctionata mai dur decat criticile aduse stapanirii.

Iar Steaua e in aceeasi oala. Numai ca in Ghencea se pare ca ura le-a intunecat mintile tuturor. Sa ai sansa de a juca la anul in cupele europene si sa-i dai cu piciorul doar ca sa nu castige Dinamo campionatul se numeste amatorism. Ca razbunarea e arma prostului invatam inca de mici, insa cartea cu proverbe nu se regaseste pe rafturile ros-albastre. Imi aduc aminte ca dupa meciul Stelei de la Middlesbrough din 2006, jucatorii rapidisti cantau de mama focului prin vestiare “I love you, Boro!” Pasamite murise si capra vecinului. Erau atat de incantati de parca ei ar fi castigat Cupa UEFA. Iar fotbalul le-a dat o palma si pentru ca nu si-au vazut de treaba lor nu au mai pupat “primavara europeana”. De fapt nu prea mai pupa multe meciuri prin Europa.

Asa si cu Steaua. Un an in afara Europei i-ar putea scadea drastic coeficientul si din cap de serie s-ar trezi la mila bilutelor din urna. Dar ce mai conteaza atat timp cat lu’ Borcea nu o sa-i cante melodia?

Posted in Uncategorized | No Comments »

Allez, Roger! Vay, Rafa!

Anul trecut inainte de Wimbledon,  Bjorn Borg spunea in stanga si in dreapta ca Federer nu mai are cum sa castige turneul. Ar fi fost al cincilea consecutiv al elvetianului, ceea ce ar fi insemnat ca recordul “marelui blond” ar fi fost egalat. Asa ca Bjorg spera ca poate Nadal, sau chiar Djokovici sa-l pastreze pe tronul gazonului londonez. Asa si s-a intamplat. A castigat Rafa, spaniolul care cu cateva saptamani inainte il egalase pe Borg la numarul de turnee consecutive castigate la Roland Garros. Anul acesta Nadal are ocazia sa stabileasca propriul record, iar suedezul probabil a trecut in tabara lui Federer.

Specialistii nu numai ca-l vad deja pe spaniol cu trofeul in brate, dar se intreaba daca nu cumva Nadal va repeta performanta din sezonul trecut cand a castigat turneul fara sa piarda vreun set. Devenea atunci al cincilea jucator din era open care castiga in acest mod un turneu de mare slem.

Intrebarea e… se poate pune cineva in calea lui Nadal? Verdasco, Tsonga, del Potro, Gonzales sau Davydenko ar putea fi pe lista insa la alte turnee, nu in cel de la Paris.

Asa ca mai raman trei nume. Primul - Andy Murray. Scotianul are avantajul moral al victoriei de la US Open de anul trecut si, chiar daca a pierdut cu 6-2, 7-6 in semifinale la Monte Carlo, a parut sa aiba forta de a realiza mai mult. Problema lui Murray va fi sa ajunga la Nadal. O intalnire cu spaniolul ar putea avea loc in semifinale, ceea ce inseamna mult de tras pentru scotianul inca nefamiliarizat total cu zgura.

Al doilea nume - Novak Djokovici. As putea spune ca sarbul are cele mai mari sanse de a-l invinge pe Nadal. In finala de la Monte Carlo i-a luat un set, la fel si in semifinala de la Madrid, unde a avut chiar trei mingi de meci. Daca totul va decurge normal, Djokovici nu va avea probleme sa ajunga in semifinale, unde cel mai probabil va da piept cu al treilea nume - Roger Federer.

Aceasta semifinala cu siguranta va fi in avantajul lui Nadal. Asa cum elvetianul a profitat de oboseala spaniolului la Madrid cand l-a invins in finala, asa si Rafa ar putea beneficia de pe urma unui posibil meci maraton intre Federer si Djokovici. Cu siguranta ca Roger si-ar dori sa inchida cercul turneelor de mare slem si sa devina al saselea jucator din istorie care le castiga pe toate. Depinde insa cat de mult e dispus la efort. Din declaratiile lui, Wimbledonul pare a fi principalul obiectiv al sezonului. Ar putea fi motivat de faptul ca in urma cu 10 ani, Andre Agassi izbavea la Paris exact la a 11-a incercare, adica la cea la care se afla el acum. Iar statistica e oarecum similara. 31 de victorii si 10 infrangeri pentru Agassi, o victorie mai mult pentru Federer.

Bineinteles, toate aceste calcule pot fi date oricand peste cap. Nadal, ca a fost sau nu pe la doctorul Fuentes, e tot om si ca toti oamenii poate avea o zi proasta si poate pierde in fata oricui. Inclusiv in fata brazilianului Daniel Marcos, adeversarul din primul tur. Eu sper insa la o finala de gala si ma pregatesc deja suflesteste pentru spectacolul de peste doua duminici.

Posted in Uncategorized | No Comments »

Comedia norilor sau mai degraba a ororilor

Nu mi s-a intamplat niciodata sa plec dintr-o sala de teatru inainte de a se termina piesa. Asta pana de curand. Am fost la “Comedia norilor” dupa Aristofan, bineinteles varianta moderna. Dar dupa cum am precizat in titlu a fost mai degraba una a ororilor. O piesa proasta care mizeaza pe un comic ieftin. Se vrea o piesa moralizatoare, care sa dovedeasca faptul ca acum, ca si in urma cu mai bine de 2000 de ani, omenirea se confrunta cu aceleasi probleme, dar de fapt nu face decat sa scoata in fata lipsurile regizorale.

Cand vrei sa starnesti rasul cu replici de genul “Pe unde zumzaie tantarul? Pe trompa sau pe partea din spate?” sau “Care este femininul lui cocor? Cocoroaica!” te gandesti daca nu vezi cumva o sceneta cu Gogu de la Bragadiru’ (interpretat de Radu Tudoran, regizorul acestei farse). Surprinde prezenta in distributie a doua nume mari. Ileana Stana Ionescu - interpreta unui nor - si Mircea Albulescu - Socrate.

Amandoua rolurile sunt ridicole si nu iti vine sa crezi ca mari actori au acceptat sa joace in asa ceva. Unii actori sunt criticati pentru ca au acceptat sa joace in telenovele, dar pe cei care nu au curajul sa spuna “nu” unui rol prost nu ii intreaba nimeni nimic. Sa iubesti teatrul si sa incerci sa ajuti un coleg e ok. Au facut-o si altii. Bunaoara, Victor Rebengiuc a acceptat sa revina in distributia ”Burghezului Gentilom”, o piesa la fel de proasta a TNB-ului, pentru ca l-a rugat directorul Ion Caramitru.

“Daca nu revii o sa pierdem multi bani” i-ar fi spus Socratele liceenilor. Iar maestrul din respect pentru colegul sau si pentru institutia in sine a acceptat. M-ar bucura sa aud ca si Mircea Albulescu va spune candva ca a acceptat sa iasa pe scena costumat, cu tot respectul o spun, ca o veverita din desene animate pentru ca a fost obligat si nu din cauza ca proiectul regizoral a fost unul genial.

Inchei precizand ca nu am fost singurul care a plecat din sala. Au fost si altii mai putin rabdatori decat mine. Au fost insa si unii care au gustat glumele de prost gust. Apladau frenetic replicile insipide si erau extaziati de interpretarea ”neartistica”. Pe vremuri, Dem Radulescu spunea ”Eu am trait intr-o lume de nestemate si nu pot accepta gablonturile, sticla de sifon”. Din pacate, pentru generatiile actuale “nestematele” sunt o specie rara, pe cale de disparitie, iar “gablonturile” sunt din ce in ce mai apreciate.

P.S. Prin anul 400 i.Hr. cand Aristofan si-a prezentat piesa la un concurs a obtinut doar pozitia a treia. Stiau grecii ce stiau.

Posted in teatru | No Comments »

“Dulaul” in actiune - partea a 5-a

A revenit Hizo pe banca Rapidului. Satul de statutul de somer, sibianul se face ca a uitat bobarnacele primite in trecut de la George Copos si si-a luat in serios rolul de salvator al giulestenilor. Primul pas a fost facut… o victorie lejera obtinuta in fata Otopeniului, o echipa care s-a impacat deja cu gandul retrogradarii.

Ce m-a surprins legat de Hizo a fost un articol aparut astazi intr-un ziar de sport… Sub titlul - “Cu mine nu-i de glumit” - autorul expune patru principii care ar apartine sibianului.

1. “Eu nu sunt prietenul vostru” le-ar fi spus “Dulaul” jucatorilor. 2. “La antrenamente nu se rade, nu se glumeste, la mese sunt interzise discutiile. 3. ”interviurile se dau doar in cadru oficial” 4. “Adio concedii de paternitate si alte compromisuri”

Dupa ce am citit aceste principii, m-am uitat in calendar. NU m-am inselat. Era anul 2009. Cu exceptia punctului 3 care se practica la toate cluburile ce se respecta, restul par decupate din regulamentul unui lagar de concentrare. E adevarat ca jucatorii din campionatul intern nu cunosc prea bine termenul de “profesionist” dar nici educatia cu biciul nu prea da rezultate. Ca sa nu mai spunem ca din ce in ce mai multi oameni se intreaba unde a disparut bucuria jocului.

Daca domnul Hizo s-ar fi uitat la stirile sportive internationale ar fi putut vedea cateva cadre de la antrenamentul Barcelonei de la Londra. Messi si compania se pregateau cu zambetul pe buze, iar Guardiola, desi ingandurat, avea mai degraba aerul unui prieten, nicidecum al unui zbir. Iar miza e finala Ligii Campionilor, nu un obscur loc sase din campionatul intern.

La Rapid, dupa ce si-au pierdut dreptul de a primi salarii si sunt evacuati din case, jucatorii sunt pe cale sa piarda si dreptul de a articula cuvinte, de a zambi sau a petrece cateva ore alaturi de copilul nou nascut. Domnul Hizo cred ca e un antrenor foarte iubit, mai ales ca si rezultatele il recomanda.

Posted in Uncategorized | 1 Comment »

4-4 si ai pierdut locul la teatru

Pentru microbistul neutru ultima saptamana a fost de vis. Liverpool a fost de vis. Faze spectaculoase, rasturnari de situatie, mult suspans si … doua rezultate de 4-4. O incantare pentru amatorii de fotbal, nu insa si pentru fanii “cormoranilor”. Au avut sansa de a vedea in sapte zile doua partide care se vad o data la cativa ani si totusi au avut numai de pierdut.

4-4 cu Chelsea a insemnat eliminarea din Liga Campionilor. 4-4 cu Arsenal poate insemna “Adio, titlu!” Manchester United a castigat cu 2-0 in fata lui Portsmouth si Alex Ferguson a luat iar trei lungimi in fata lui Benitez si mai are si o restanta. E drept, mai sunt cinci etape si multe se mai pot intampla… insa vestea proasta pentru Liverpool e ca United si-a regasit stabilitatea defensiva.

In ultimele trei partide Van Der Sar a fost din nou imbatail, doar loviturile de departajare din semifinala de cupa cu Everton privand-o pe United de un alt posibil trofeu. De partea cealalta insa, apararea lui Liverpool e in corzi, iar acest lucru ar putea distruge munca depusa de-a lungul sezonului. Oricum, de admirat inca o data suporterii din orasul beatlesilor… You’ll never walk alone s-a auzit din nou si chiar la 4-3 pentru Arsenal in minutul 90.  Oare galeriile din Romania se uita la aceste meciuri?

P.S. In minutul 63, Barcelona conduce pe Sevilla cu 4-0. Si Messi e REZERVA. O alta echipa spectacol condusa de un Guardiola care stie si sa se apere. Peste 10 zile urmeaza “El Clasico”. Pe Nou Camp vine Real Madrid si se simte deja un iz de fotbal de mare calitate. Daca as fi patron de televiziune m-as mai gandi daca e cazul sa cumpar de la Mitica niste plictiseala de 100 de milioane de euro sau mai bine cumpar pentru cateva milioane placerea de a vedea Barca, Liverpool, United sau Real.

Posted in Uncategorized | No Comments »

Ce se intampla cu Ferrari?

29 de ani au trecut de cand Ferrari nu a mai reusit sa puncteze in niciuna din primele trei etape ale sezonului.  Atunci “performanta” apartinea lui Gilles Villeneuve si Didier Peroni. Astazi protagonisti sunt Kimi Raikkonen si Felipe Massa. In Australia au fost nevoiti sa abandoneze. In Malayesia o greseala de strategie in calificari l-a trimis pe Massa pe locul 16. (more…)

Posted in sport | No Comments »

…and you’ll never walk alone…

In ziua in care in Romania se judeca cererea de eliberare din arest a unui patron de club banuit ca ar fi dar mita, iar un altul se credea Isus, la Londra se juca Chelsea - Liverpool. Mii de kilometri departare, mii de ani fotbalistici diferenta. I rest my case…

Posted in sport | No Comments »

Se poate renunta la fair-play?

East Sterlingshire este o echipa mica din Scotia, cunoscuta mai mult pentru ca i-a permis debutul in antrenorat lui Alex Ferguson, decat pentru performantele sale. In sezoanele precedente se zbatea sa scape de ultima pozitie a Ligii a treia, insa in acest an are pretentii de promovare.

E pe trei, la sase puncte de liderul Cowdenbeath.  In ultima etapa pe terenul lui Forfar a castigat cu 2-0, insa altceva a atras atentia. Un jucator al gazdelor s-a accidentat iar adversarii au dat mingea afara pentru a permite echipei medicale sa intervina. La reluare insa, cei de la Forfar s-au gandit sa-si surprinda oponentul. In loc sa inapoieze mingea au atacat poarta si au fost la un pas sa inscrie.

La final, managerul lui E.S., Jim McInally, fumega: “Daca primeam gol in acea faza puteam pierde” sutine el. Si pentru ca vrea sa promoveze cu orice pret si-a luat si masuri de siguranta. Pe viitor, daca un adversar e la pamant, jucatorii au primit indicatia de a continua partida si de a incerca sa inscrie.

“Poate parea nesportiv, dar fotbalul e o afacere nemiloasa in zilele noastre” spune McInally.  Sa fie acesta oare un argument suficient de puternic pentru a uita de fair-play?

Posted in Uncategorized, sport | No Comments »